Liam Neeson e sincer și lumea e nebună

Omul a fost sincer. Acum 40 de ani a umblat pe străzi cu o bâtă, cautând să răzbune o persoană iubită, care a fost violată. Da, a întrebat de rasa agresorului și a folosit expresia ”nenorocit de negru”. Dar nu s-a mândrit nici o clipă cu această pornire, atitudine sălbatică. Dimpotrivă. El a spus foarte clar că regretă acel episod. „M-a şocat această nevoie instictuală pe care am avut-o. M-a şocat şi mi-a făcut rău. Am căutat ajutor. Am mers la un preot, am avut doi foarte buni prieteni cu care am vorbit şi, credeţi sau nu, am recurs la power walking să scap de asta” - a spus.

Cred că a fost cât se poate de clar că îi este rușine de acel comportament. Și totuși au există oameni care îl acuză de rasism. Doar pentru că a fost sincer și a recunoscut că acum 40 de ani a avut o pornire instinctuală rasistă, de care îi este rușine acum.

În ce fel de lume nebună trăim? Ce ar fi trebuit să spună Neeson ca să nu fie acuzat de rasism? Ar fi trebuit să mintă sau să spună doar adevărul care convine tuturor? N-ar fi trebuit să spună că violatorul a fost negru doar să nu jignească sensibilitatea unor progresiști lipsiți de logica elementară a bunului simț?

Și faptul că omul se declară șocat, rușinat de starea în care a fost, chiar nu contează, nu are nici o valoare? Oare nu tocmai această mărturisire este una dintre cele mai bune metode de a condamna rasismul în toate formele lui de manifestare? Și atunci cum să acuzi un om de rasizm în timp ce acel om condamnă cu fermitate rasismul??? Chiar a-nebunit lumea?


Foto: captura youtube/gma

Comments

Citește și:

Oare de ce sprijină UDMR guvernul PSD-ALDE?

Condamnarea trece, mizeria rămâne

Cine răspunde pentru moartea lui Călin Farcaș?