Strategia anti-Covid din România: dintr-o extremă în alta

În martie, aprilie, mai se depistau două, trei, maximum cinci sute de infectări pe zi cu noul coronavirus. La aceste numere autoritățile ne-au spus că singura soluție pentru oprirea infectărilor este să închidă toată țara și să amendeze pe cei care nu respectau această carantină generalizată. Amenzile pentru nerespectarea restricțiilor erau printre cele mai mari din Europa. Am fost rugați să rămânem în case, să completăm declarații la orice ieșire, s-au închis baruri, restaurante, magazine, biserici, stadioane, școli, chiar și multe firme.

Astăzi, în august, de câteva săptămâni avem o rată zilnică a infectărilor în jurul cifrei de 1300. În fiecare zi sunt depistate aprox. 1300 de noi cazuri, îmbolnăviri Covid-19. Ei bine, acum autoritățile spun că nici nu vor să audă de vreo ”restricție suplimentară”. Terasele sunt deschise, bisericile sunt deschise, se pregătește deschiderea școlilor, oamenii pot merge în concedii, la munte, la mare, sau unde vor ei. Acum nu mai avem stare de urgență, nu trebuie să completăm declarații, nu ne amenință nimeni cu amenzi. Singura obligație legală este purtarea măștilor de protecție. Și mai sunt anumite limite la adunări în spații închise, deschise. Dar cu toate aceste limitări, restricții, astăzi putem spune că avem o relaxare generală, veselie și voie bună în toată țara.

Comparând rata de infectare și restricțiile din primăvară cu cele de acum, inevitabil apare în mintea noastră întrebarea, dilema următoare: dacă la 1300 de infectări pe zi nu avem nevoie de stare de urgență, de carantină generalizată, de declarații pentru a ieși din case, de cele mai mari amenzi din Europa, de ce am avut nevoie de toate acestea în lunile martie, aprilie, mai??? Autoritățile când au avut dreptate, atunci sau acum?

Probabil singurul motiv valabil care ar justifica într-un fel măsurile dure din primăvară ar fi lipsa echipamentelor din spitale, și în general lipsa de pregătire, organizare pentru a înfrunta valurile de îmbolnăviri. Dar și acest motiv se clatină când vedem că astăzi, în multe orașe spitalele, personalul medical e depășit de situație, de numărul mare de bolnavi.

Așadar întrebarea rămâne: astăzi, când presiunea asupra spitalelor, medicilor, asistentelor e din ce în ce mai mare, de ce nu se iau măsuri mai dure, închiderea teraselor, limitarea deplasărilor între localități, de exemplu??? Cum se explică această pendulare a autorităților de la o extremă la alta?

Oare o fi de vină alegerile care se apropie, sau este vorba doar de o simplă și dureroasă lipsă de viziune și competență a celor care ne conduc?

Sursă foto: captură worldometers.info/coronavirus/country/romania/

Comments

Citește și:

Președintele Iohannis a ieșit din hibernare

Victor Ponta a fost reevaluat

De ce muncitorul vietnamez e mai bun decât cel român?